În pădurea cu alune…

fd

 

Armonia este ca la ea acasă,
Iar viața este atat de frumoasă,
Încât fiecare zi cu soare,
E prilej de sărbătoare!

Și cum fără mâncare nu se poate
Să sărbătorești ca la carte,
Bufnița Sofia de zor rețete citește
Și preparate delicioase pregătește.

Astfel că toți trec pe la ea,
Să servească câte ceva,
Și munca-i este lăudată,
Dar fără altă răsplată.

Într-o noapte, pe când gătea
Și o emisiunea culinară urmărea,
Și-a dat seama că n-ar strica,
Dacă-ar vinde și ea mâncarea.

-S-au învățat pe gratis să mănânce
Ba chiar îmi cer și ceva dulce!
Iar banii mei se duc pe ingrediente,
Și ce primesc în schimb? Complimente?!

A stat puțin și s-a gândit,
S-a sucit, s-a răsucit, a bombănit…
Și în minte un plan i-a încolțit:
Deschid cel mai fain restaurant: ”La ciripit!

-Parcă și văd meniul cum o să fie… 
O să fie o nebunie!
Sarmale cu mămăliguță, cum nu găsești în poieniță,
Musacale, fripturi, tocănițe și ciorbiță…”

Evident, deserturile vor fi alese!
Numai cu fructe proaspăt culese
Cu multă ciocolată, cu frișcă bătută spumă,
Și blaturi pufoase însiropate bine, nu glumă!

Planul fiind gata, a trecut la fapte,
Și a lipit afișe în miez de noapte,
Pe toți copacii de pe potecă,
Și câteva pe discotecă!

S-a întors acasă și a gătit,
Până ce zorile s-au ivit,
Apoi, extenuată, la fereastră s-a așezat,
Și clienți a așteptat…

Dar cei care aveau curaj și intrau
Se holbau la prețuri și plecau.
Tare supărată era Bufnița Sofia,
Abia își stăpânea mânia…

A doua zi însă, a intrat o doamnă necunoscută,
Care voia să dea comandă pentru o nuntă,
De un meniu sofisticat, cu multe preparate,
Și a cerut să fie gata până vineri la șapte.

Sofia bucuroasă din cale afară a acceptat,
Și s-a pus pe fript, prăjit și frământat,
Două zile și două nopți a muncit neîncetat,
Iar doamna necunoscută a fost încântată de rezultat.

Nunta respectivă fu ca o pistă de lansare,
Iar comenzile veneau în număr din ce în ce mai mare
Încăt biata Sofia abia se mai odihnea,
Uneori, nici timp să bea apă nu avea.

Iar munca ei pleca în afara pădurii cu alune,
Ajunsese o bucătăreasă cu renume,
Dar cunoscuții n-o mai vizitau,
Nici măcar pentru o cafea nu intrau.

Din acest motiv, Sofia era vizibil afectată,
Se aștepta la un alt fel de răsplată…
Ocupată, obosită și supărată din cale afară,
A uitat să se prezinte la ședința semestrială.

Abia atunci cu toții au constatat,
Cât de urât cu ea s-au purtat,
Să-și ceară scuze acum…e tardiv,
Le trebuie o idee ceva…ceva inventiv.

-Știu ce putem face, zise Mița Păunița:
-Am văzut într-o reclamă ceva nemaipomenit,
De mare ajutor la gătit, chiar spectaculos!
Cu siguranță îi va fi de folos!

-Să-l căutăm online, spuse Leul Fănică, cum se numește?
-Multicooker, așa se numește, și aproape orice gătește…
-L-am găsit, Multicooker Philips, și de i-l cumpărăm
Poate ne poftește și la masă, să mâncăm!
HD3037_70-IMS-ro_RO

-Hai să-i luam și un handblender, că nu are,
Spuse Iepurica Angelica cu voce tare.
-Uite câte caracteristici! Și ce subțire are mânerul,
Știi că spunea că o doare mâna când folosea telul.
kjgfddf

-Să adăugăm în coș și un storcător?
-Da, cu el poate stoarce fructele mult mai ușor.
-Gata! Comanda a fost plasată! zise Leul Fănică.
-Sper să ne dea ceva să mâncăm, drept răsplată, spuse Vulpoiul Aurică.

***
Ziua cea mare a sosit…
Și toți la restaurant au venit,
Cu darurile în brațe și-au cerut iertare,
Iar Bufnița Sofia a rămas uimită tare:

-Toate astea sunt pentru mine?! Of, Doamne, cât sunt de frumoase!…
-Da, ca să ne faci mâncăruri delicioase! 😀
-Uite, acesta gătește tot ce inima-ți poftește,
Setezi funcţia potrivită, timpul necesar și gata… Privește!